“Pentru noi, Quantic-ul este, cumva, cea mai faină experiență din țară”
Privind parcursul Dordeduh de până acum, ce simțiți că a rămas constant, indiferent de perioadă sau de context?
Din punct de vedere tematic și conceptual, Dordeduh, cât și Negură Bunget, au avut încă de la început intenția de a aduce o perspectivă spirituală asupra lumii, care să fie reflectată în și prin muzică. De aceea, fiecare album a gravitat în jurul acestui subiect, evidențiind diferite nuanțe și experiențe pe cărarea neofitului / inițiatului în călătoria sa.
Din punct de vedere muzical, chiar dacă anii au trecut, iar parcursul nostru muzical a fost într-o continuă transformare, presupun că se poate simți că este același nucleu ce a stat la baza muzicii noastre; aceeași căutare, aceeași abordare, aceeași perspectivă. Dar, desigur, această presupunere este subiectivă.
De asemenea, indiferent de abordarea stilistică și de forma pe care a îmbrăcat-o muzica noastră, baza a fost în ton cu „principiile” black-metal-ului, în care aspectul impersonal al Transcendenței reprezintă fântâna care alimentează procesul creativ, ce trece nealterat de personalitatea sau caracterul interpretului, de unde decurge necesitatea „ego-death-ului”, a pseudonimului, a corpsepaint-ului, pentru a polua cât mai puțin „flow-ul” procesului creativ. Desigur, toate astea sună pretențios și probabil prea intelectualizate, însă majoritatea compozitorilor, indiferent de gen și perioada în care au scris muzică, au avut un proces similar prin care au încercat să lase inspirația să curgă cât mai nealterată prin instrumentele lor în procesul creativ. Această stare de „flow” este adesea menționată de savanții lumii științifice sau de cei mai versați sportivi ce ating aceste stări în momentele lor de vârf. Limba română are un cuvânt pentru asta: „har”. Iar dacă-i neutralizăm contextul religios, obținem exact această semnificație.
Care sunt piesele definitorii pentru parcursul Dordeduh și ce le face să fie așa?
Probabil că singurele piese ce pot sta de sine stătătoare, fără contextul unui album, ar fi „Dojană” și „Descânt”. Însă nu știu dacă aș putea spune că acestea sunt cele mai definitorii pentru noi.
Cred că în muzica noastră este greu să extragi o piesă din context. Fiecare piesă și fiecare pasaj din piesă are locul său și are o poveste de spus în întregul concept al albumului.
Există piese mai vechi care vi se par mai relevante astăzi decât la momentul lansării lor?
Nu neapărat, însă mie, personal, piesele vechi îmi par că sună mult mai bine acum, cântate live. Este ca și cum momentul în care a fost înregistrată piesa reprezintă începutul, forma inițială a unei piese, iar odată cu trecerea timpului piesa trece printr-un proces de decantare, în care se schimbă mici detalii de interpretare ce se rafinează de la repetiție la repetiție, de la concert la concert. Deși nu am mai cântat piesa live de ceva vreme, am putea lua, spre exemplu, piesa „Dojană”. În varianta de album piesa sună într-un fel; în varianta de live simt că s-au inserat mai multe nuanțe în interpretare care aduc o coloratură aparte piesei. Este aceeași piesă, însă, pentru mine, versiunea de live a piesei este o variantă îmbunătățită.
Simțiți că publicul Dordeduh s-a schimbat odată cu timpul sau că a rămas, în esență, același tip de ascultător de la început?
Știu că probabil e „cringe” să afirm așa ceva despre propriul public, însă eu simt că la concerte mă întâlnesc cu aceeași familie – oameni pe care-i simt familiari. Eu simt că audiența noastră este cel mai frumos public din câte există: este cu inima deschisă să primească, este cu mintea deschisă și curioasă, este cu bun-simț și cu cei șapte ani de-acasă, este deschis către necunoscut, dar este și în căutare de echilibru. Desigur, sunt subiectiv, dar după atâția ani de cântat și sonorizat eu simt că avem cel mai frumos public din câte există. Se mai găsește câte un să mai strice meciul din când în când, dar și ăla e parte din experiență.
Cât „duh” e în dorul vostru de publicul din Quantic?
Pentru noi, Quantic-ul este, cumva, cea mai faină experiență din țară. Fiind în capitală, primim cel mai numeros public din țară la un concert de club, iar pentru mine se simte ca și un moment de sărbătoare – ca o zi de naștere :)) Atmosferă faină, publicul e numeros și presărat cu prieteni din toate timpurile, totul e profesional organizat, iar de data asta avem și un line-up de care eu sunt foarte încântat. Sper să iasă un eveniment reușit pentru toată lumea și să avem parte de o noapte memorabilă.
